dl. T
Dl T. este profesorul meu de matematici speciale din facultate. Si totodata cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut.
Ne-am intersectat astazi in drum spre casa -sta in cartier. Si desi in timpul facultatii tuturor, dar absolut tuturor, chiar si celor mai smecheriti colegi ne era teama si sa ne uitam inspre el (era si inca este cel mai dur si drastic si perfectionist profesor din Politehnica -pe vremea aceea era o vorba cum ca daca treci de T. (in anul 2) termini facultatea; daca nu, nu 🙂 ). Deci desi ne tremurau genunchii cand intram la el in amfiteatru (si daca l-ai vedea, e micut, imi vine mie cam pana la umar, cu mers repede, vesnic cu o servieta din aceea veche cu catarame cu click, plina ochi cu foi cu probleme de matematica), dupa ce-am terminat facultatea, l-am descoperit cu totii ca fiind un om cu care poti sta de vorba despre absolut orice.
Cam o data pe an il intalnesc in piata sau pe drumul spre metrou si pret de 10-15 minute stam un pic de vorba. Culmea, fara sa resimt absolut deloc tremuriciul, timiditatea, barierele de tot felul dintre el si mine/noi ca elevi/studenti. Sferturile astea de ora sunt de un firesc incredibil si imposibil daca i-au ca punct de pornire orele de groaza (de examene nici nu mai zic) pe care le aveam cand in orar aveam matematicile astea speciale. De exemplu in seara asta, dl T. m-a intrebat de cativa colegi din an pe care ii stie si acum dupa nume (si.. sa tot fie vreo 19-douăj’ de ani de atunci :)), iar la ezitarea mea referitoare la corespondenta intre un nume si un coleg, domn’ profesor, ca sa ma lamureasca despre cine e vorba mi-a descris si fizic dar si cu ce fete fusese colegul respectiv in facultate :)). Adica eu habar n-aveam cine cu cine, care cu care, iubirile si despartirile colegilor de an, dl T. insa le stia. Si tot vorbind despre colegi, despre copiii lor, despre familii, despre fiecare ce a ajuns profesional si nu numai, m-am trezit spunandu-i despre tristetea golului de langa mine, despre cat de greu imi e sa nu am griji, sa nu am copii, etc. Stii ce mi-a spus? Mi-a zis asa. „A., asculta ce-ti spun eu, ca stii ca eu cand spun ceva asa e, stii asta si ai incredere, da? Tu esti o altfel de fata. In plus, tu esti o fata inteligenta. Iti mai spun ceva si stiu ca o sa intelegi ce vreau sa zic. Iti spun asa. Ce ai e finit. Ce nu ai e infinit. Deci..cum e mai bine? :-)” .