81

      Seară răcoroasă de iulie (da, există şi astfel de locuri :))), la căteva sute de kilometrii depărtare de capitala incinsă.

      Ne intoarcem in staţiune după un traseu lung (20 km! :)), obosite dar intr-o dispoziţie minunată. Coborăm panta drumului ce şerpuieşte printr-o pădurice reamintindu-ne căteva repere din obositoarea dar incăntătoarea excursie,  cănd zărim venind din sens opus, alergănd de fapt, o doamnă. Estimam rapid, in jur de 60-63 de ani, super sportivă, urcă dealul cu paşi mici şi repezi, susţinăndu-şi la spate cu mainile geanta mică astfel incăt să poată prinde viteză. Din cănd in cănd işi ridică privirea incercănd să aprecize căt mai este pănă sus.

       Foarte plăcut surprinse, cănd ajungem in dreptul ei o felicitam, urăndu-i spor şi energie in continuare. Se opreşte şi incepem să povestim. Este tot din Bucuresti, sosită de o zi in staţiune şi deja şi-a construit un program de antrenament zilnic care include şi alergarea aceasta in pantă, 500 de paşi. In Bucureşti aleargă mai mult, 1000 de paşi zilnic şi tot zilnic face o oră de exerciţii fizice la aparatele pentru sport montate in Parcul Titan. Deşi este la pensie incă lucrează, scrie diverse articole si lucrări iar de doi ani a inceput să inveţe franceza fără profesor. A fost profesoară de pedagogie şi profesia ia fost deopotrivă şi vocaţie. Incă o caută <copiii>, acum ajunşi mari, la casele şi slujbele lor, anul trecut cand au avut o reuniune i-au dăruit fiecare dintre ei căte o mică scrisoare in care ii mulţumeau pentru tot ce ia invăţat, atăt profesional cat si de-ale vieţii. A inrămat scrisorile şi cănd are un moment mai trist se uită la ele şi işi regăseşte tonusul vioi. Din păcate cei de o seamă cu ea nu prea mai sunt, şi sotul ia murit, dar incearcă şi reuşeşte să se bucure de fiecare zi şi simte că atăt exerciţiul fizic căt şi preocupările care ii solicită mintea o ajută să meargă mai departe.

       O ascultăm cum vorbeste, cu pasiune pentru ceea ce face, despre cele trecute dar si despre cele viitoare si ne uităm deopotriva la pielea neteda, la corpul proportionat, remarcănd cochetăria cu care şi-a străns la spate părul.:)

       Ne desprindem cu greu, ne exprimam din nou admiratia si ne depărtam, privind cu coada ochilui cum doamna profesoară isi reia alergarea in pantă, din spate privind-o nici că i-am da mai mult de 60 de ani. 60 de ani in conditiile in care ne mărturisise că a implinit…   81 :)