duminica de februarie
Duminica dimineata.
In Hala la Obor. Piata. Forfota. E soaree… zici ca vine primavara! 😊
Au aparut chiar tarabele cu martisoare, cu flori de toate felurile, zambile, primula.
Sunt in drum spre casa cand pe langa mine trec un bunic de mana cu un baietel de aproximativ 8 ani, cu siguranta nepotul.
Bunicul ii povesteste ceva -nu se intelege ce anume, dar este foarte prins in discurs, indreptandu-se impreuna grabiti spre intrarea in hala veche.
Deja m-au depasit, sunt chiar in fata mea. E totusi ceva ciudat cu bunicul… mersul lui, felul cum misca si tine departat putin de corp bratul stang liber (cu celalalt tine strans de mana nepotul), ma duce cu gandul inapoi in timp cu vreo…40 de ani.
Un val de amintiri incep sa se deruleze rapid in minte, tu in rolul de instructor UTC de practica agricola in Piata Obor ce-si asteapta “bobocii” proaspat intrati la liceu; noi, baieti si fete pe de o parte speriati de noua etapa scolara, pe de alta incantati de libertatea ce se intrezareste de acum incolo datorita distantarii fizice fata de casa (scoala in spatele blocului; liceul haaha.. hat departe, mergi cu autobuzul singur cateva statii bune, cobori la Eminescu si pe urma o iei pe jos tocmai pana la Cantemir).
Cum sunt slabuta, mica inca de inaltime, din prima zi ma ocrotesti, ma distribui in zonele mai usoare, ma tii mereu pe langa tine, suntem mereu impreuna, nedespartiti pe tot parcursul orelor de practica.
Uneori, dupa practica, pentru ca tot e vacanta, vorbim-tu, te ascult-eu , despre carti, despre Bucuresti (intr-o zi mergem si ne uitam impreuna cum biserica din capatul Mosilor este “trasa” din drum, in alta zi imi arati <Omul de Arama> de pe acoperisul casei de pe Episcop Radu (stiai atunci ca exista si o replica a ei?..😊 ), despre viata, despre cate si mai cate.
La finalul celor doua saptamani de practica sunt iremediabil, irepetabil, imposibil de indragostita.
Vacanta insa se termina, incepe scoala, se termina si ea, vin alte scoli, primul serviciu. Aici surpriza, te revad intr-o dimineata venit in <interes de serviciu> pentru o comanda de incaltaminte pentru un ansamblu de dansuri.
Si viata continua, si mai trec ani.. Si te revad tot in piata, tu senin, alaturi de o fata frumoasa, impreuna impingand un carucior cu o fetita in el. Eu ratacind prin viata.
Si mai trec inca cativa ani si la un colt de strada -Iancului- alerg grabita sa depun actele pentru scoala de soferi. Ne ciocnim pe strada, timpul se opreste pentru o clipa si ne regasim intr-o amintire blanda, iti treci mana prin parul meu cu acelasi gest din zilele de practica liceana si acelasi fior ma traverseaza din cap pana-n varful degetelor de la picioare. Si iar fug.
p.s1 O revelatie tarzie: in toti acesti 40 de ani, intr-un fel sau altul am cautat in oamenii pe care i-am intalnit, blandetea ta, intelepciunea, disponibilitatea, firescul.
p.s.2 Si o uimire: chiar daca nu ne-am fi intalnit atunci in primele zile de scoala, viata, destinul sau ce-o fi, tot ne-ar mai fi intersectat drumurile; macar asa, uite, azi, umar langa umar, intr-o zi insorita de duminica, in piata Obor, tu bunic de mana cu nepotelul, eu inca pasare calatoare cu aripi “sifonate/incretite” de atata zbor/dor.
De duminica incoace, merg pe strada zambind. Un ceva, o emotie blanda, calda, minunata ma inconjoara si ma insoteste in permanenta.
Pentru zambetul acesta de peste ani, iti multumesc B.I.M. 😊
